Astazi suntem2015  in 19 Decembrie, vai cat de repede trece timpul si noi imbatranim. Asta e legea firii ne nastem, traim si la un moment dat murim cand ni se termina firul vietii. Cu totii ne dorim sa imbatranim frumos si sa ne bucuram in timpul vietii de tot ce este frumos si sa reusim sa facem in timpul vietii cat mai multe lucruri bune sa avem cat mai multe realizari. Cand suntem copii ne dorim sa fim mari, cand devenim maturi visam la copilarie iar la batranete tanjim dupa vremea in care eram tineri. Cine sa ne mai inteleaga? Avem o singura viata si de cele mai multe ori reusim sa irosim clipe importante din viata cu lucruri urate care nu ar trebui sa existe in viata noastra. Ajungem sa ne certam si sa ne suparam din nimicuri si ne facem singuri rau ca mai apoi sa intelegem ca nu am procedat corect. De ce trebuie sa suportam adesea atata rautate si dispret in jurul nostru si sa uitam ce inseamna sa fi om? De ce inainte de a lua decizii stam si cantarim prea putin impoirtanta acestora si apoi ajungem sa ne para rau? Atat de multe intrebari dar poate ca nici nu trebuie sa aflam raspunsul, poate ca asa a fost sa fie viata noastra si ce ne e scris e pus deoparte pentru noi. Poate ca nu avem noi acest drept de a schimba ceva dar totusi cred ca fiecare dintre noi are aceasta ocazie de a face ceva cu viata lui. De a merge mai departe cu sufletul curat, cu speranta in suflet pentru o viata mai buna. Poate ca umanitatea este o virtute pe care ar trebui sa o readucem in viata noastra si sa nu o mai lasam sa plece. O fapta, un gand bun poate schimba de multe ori o viata, poate ca e timpul sa facem ceva in privinta aceasta. Dar ce?

Astazi 19 Decembrie 2015 micutul nostru Eduard Stefan a implinit 4 lunite. Au trecut 4 luni pline de iubire, de momente frumoase de care ne-am bucurat din plin impreuna. Suntem o familie fericita si implinita, eu, tati, Andrei si Stefi suntem familia perfecta pe care orice persoana si-o poate dori.

Imi amintesc cu drag si cu emotie in suflet momentul venirii pe lume a mezinului familiei Eduard Stefan, desi au trecut 4 luni pastrez amintirea vie de parca s-a intamplat astazi.

In urma cu 4 luni intr-o zi ploioasa de vara avea sa isi faca aparitia un nou membru al familiei noastre. In miez de noapte m-a trezit si m-a anuntat ca vrea sa vina pe lume si l-am anuntat pe tati care era la servici sa vina acasa si sa ne duca la spital. In acelasi timp Andrei baietelul cel mare care dormea cu mamaia  in camera alaturata a devenit agitat si nu a dormit toata noaptea de parca stia ca avea sa se nasca Stefi. Era 4 dimineata cand s-a declansat travaliul si dupa ce am ezitat timp de 2 ore sa plec la spital pentru ca nu era doctorul meu de garda am ajuns in cele din urma la destinatie si la ora 08.20 avea sa se nasca mica noastra minune si sa ne faca viata mai frumoasa.

Au trecut 4 luni frumoase scumpul meu baietel cu ochi albastri, esti un copil atat de frumos si cuminte, esti copilul care orice femeie si-l poate dori. La multi ani scumpete mica si frumoasa sa-ti dea Dumnezeu sanatate si intelepciunea necesara sa iei cele mai bune decizii in viata in timp ce eu mamica ta iti voi calauzi pasii si iti voi fi alaturi atata timp cat Dumnezeu imi va permite acest lucru. Te iubesc puiut mic si iti doresc sa ai parte numai de bine ,mult noroc iti doresc tie si o viata plina de iubire. Tu si Andrei sunteti universul meu, tot ce am mai bun pe acest Pamant!

Buna dimineata dragii mei,

Astazi iar m-am trezit cu noaptea in cap dar aveam de facut ceva important de dimi si nu puteam sa dorm gandindu-ma ca am lasat lucrurile neterminate. Ca de fiecare data mereu imi spun sa nu le mai las pe ultima suta de metri ca nu stiu ce probleme mai pot aparea pe parcurs dar de fiecare data reusesc sa le finalizez cu putin timp inainte sa expire termenul final. Sa fie oare de vina zodia ? Sa fie de vina felul meu de a fi, asta ramane o dilema pentru mine si cred ca asa va ramane pana la finalul vietii mele. Am tot sperat ca o sa ma schimb dar deja au trecut 30 de ani si nu am reusit sa fac mare lucru in aceasta privinta iar zodia Gemeni va ramane mereu a mea nu am cum sa o modific. Poate ca asta e si farmecul meu aparte, poate ca lucrurile facute pe ultima suta de metri insotite de multa adrenalina ca am senzatia ca nu le termin la timp imi ies mai bine decat daca as avea mai mult timp la dispozitie si as sta prea mult sa le analizez. Sa nu credeti despre mine ca nu-mi dau silinta sa le fac la timp dimpotriva insa am mari probleme cu gestionarea timpului personal si parca nu reusesc sa fac nimic cum trebuie. Poate ca am obosit si am nevoie de o pauza dar sincera sa fiu nu imi vine sa renunt la  nimic din ceea ce fac momentan. Poate pe parcurs voi renunta la lucrurile mai putin importante insa mai intai de toate trebuie sa realizez care sunt acestea si sa incerc sa ies putin din starea asta de oboseala si de stres care m-a cuprins in ultima vreme.

Cate ganduri adunate  in aceasta dimineata de Decembrie!!!

Sunt mamica si asta imi ocupa tot timpul si mamicile stiu de ce pot sa afirm acest lucru.

Meseria de mamica se poate spune ca este cea mai frumoasa meserie din lume dar in acelasi timp este o meserie extraordinar de grea. Ca mama niciodata nu ai timp si nu ai voie sa dai gres si trebuie mereu sa fii pregatita sa te ocupi de cei mici indiferent de situatie si nu ai voie niciodata sa te plangi ca nu faci fata.

Eu am doua comori, doi baietei nazdravani care imi fac viata mai frumoasa si ma fac sa ma simt implinita si fericita in fiecare zi. Ma uit la ei in fiecare zi cum cresc si imi dau seama cat de norocoasa ca ii am in viata mea si ma rog la bunul Dumnezeu sa aiba grija de ei, sa ii oroteasca de rele si sa ii ajute sa aleaga calea cea dreapta in viata, sa fie sanatosi si fericiti. Cred ca orice mama face acest lucru in fiecare zi si isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul ei.

O zi din viata mea poate fi considerata banala de anumite persoane insa nu ma intereseaza acest lucru. 90% din timp mi-l petrec alaturi de copiii mei si asta ma face fericita. Este ca un job bine platit si la care te duci cu drag zi de zi ca sa descoperi ceva nou. Primesc zilnic bonusuri de la copiii mei , cate un pupic, un zambet, o imbratisare calda, lucruri care nu pot fi cumparate nici macar cu toti banii din lume. Am ales sa stau acasa cu copiii mei sa ii vad cum cresc si sunt mandra de aceasta decizie si daca as putea sa dau timpul procedai la fel as proceda. Nimic nu se poate compara cu acest privilegiu!

Astazi 18 Decembrie 2015 baietelul meu cel mare, Andrei a inceput sa faca „curatenie” printre carti si am descoperit printre acestea o agenda veche din anii de facultate in care pe langa orarul de la facultate si niste numere de telefon am gasit cateva pagini de jurnal personal si o mica poezie care mai degraba suna a declaratie de dragoste care suna cam asa :

Daca norii n-ar mai plange,

Si iubirea n-a murit,

Hai sa ne mai dam o sansa

Si sa o luam de la inceput!

Frumoase versuri  nu-i asa? In spatele acestor versuri se afla o fata de 20 de ani care suferea din dragoste. Se vede acest lucru nu-i asa?

Eu sunt autoarea acestor versuri si e adevarat ca in acea perioada eram foarte suparata si traiam o mare dezamagire in dragoste. Simteam ca ma doare sufletul si ca viata mea nu mai are niciun sens fara persoana iubita alaturi de mine. Eram indragostita pana peste cap si nu puteam sa ma resemnez ca baiatul pe care il iubeam nu ma mai voia in viata lui si sufeream nespus de mult din aceast motiv.

Am ramas uimita ce ganduri aveam pe atunci, nu mi vine sa cred ca tocmai eu am scris acele randuri din jurnal, ca pe atunci credeam ca viata mea nu mai are sens daca el nu ma primea inapoi in viata lui. Sufeream ca imi facusem planuri alaturi de acea persoana, ma visam mireasa, imi doream copii cu acea persoana si totul parea imposibil de rezolvat. Acum dupa ce au trecut anii imi dau seama ca am plans atatea nopti ca o naiva si nu-mi vine sa cred ca nu mai vedeam niciun lucru bun in viata mea. Poate acum ar trebui sa ma duc la sotul meu si sa ii reprosez ca m-a facut sa sufar si sa plang ca a fost un orgolios si ne-am purtat ca doi copii rasfatati.