Cum a început povestea noastră de dragoste
Există momente în viață care, deși nu vin învelite în decoruri spectaculoase, rămân veșnic întipărite în inimă. Așa a fost și cererea mea în căsătorie, o poveste care nu s-a scris la Paris, ci acasă, într-un restaurant discret, dar plin de semnificație. Este povestea noastră, a mea și a lui Adrian. O iubire care a început acum mai bine de 20 de ani și care, între timp, a crescut, a prins rădăcini adânci și a dat roade – trei copii minunați și o legătură care ne face și azi să ne privim ca la început.
Ne-am cunoscut pe când eram tineri, cu lumea înainte și visuri multe. Timpul ne-a pus la încercare, ne-a arătat cât de prețioasă e răbdarea, cât valorează sprijinul reciproc și cât de important este să alegi, zi de zi, să fii alături de celălalt. Am trecut prin multe, dar am rămas împreună. Iar fiecare pas din drumul nostru a fost sincer și firesc, fără mari planuri sau gesturi spectaculoase – exact așa cum avea să fie și momentul cererii în căsătorie.
Parisul – o călătorie specială, dar nu momentul cel mare
În 2009 am fost împreună la Paris. A fost o escapadă de vis, cu plimbări pe malurile Senei, cafele băute leneș și fotografii pe poduri celebre. Mulți s-ar fi gândit că acolo, în inima orașului iubirii, urma să fiu cerută în căsătorie. Dar Adrian, cu stilul lui direct și sufletul lui de român autentic, a decis că momentul potrivit va veni acasă.
O zi obișnuită, transformată în amintire pentru o viață
În 2010, într-o zi ca oricare alta, mă întorceam de la un curs din București. Eram obosită și flămândă, și când m-a invitat la restaurant, am acceptat fără să-mi treacă prin minte că se pregătea ceva special. Am ajuns la Curtea Veche din Curtea de Argeș, un loc familiar, aproape de casă, unde am mai fost de atâtea ori. Totul părea firesc, obișnuit.
Beciul Domnesc – vinul care a acompaniat emoția
Ne-am așezat la masă, am comandat, iar la scurt timp a venit și o sticlă de Beciul Domnesc Fetească Neagră – un vin pe care Adrian îl îndrăgește și pe care l-a ales cu grijă. Nu era orice vin. Beciul Domnesc are o tradiție de secole, iar soiul Fetească Neagră e unul dintre cele mai reprezentative ale României: puternic, intens, cu note de prune uscate, vișine și condimente fine. Acel vin a fost martorul unui moment unic în viața noastră.
Când a venit mâncarea și vinul a fost turnat în pahare, am început să simt o emoție ciudată, care nu avea legătură cu foamea. Apoi, Adrian și-a făcut curaj. A scos inelul și m-a întrebat, cu glas cald și emoționat, dacă vreau să fiu soția lui. Iar eu… am rămas fără cuvinte. La propriu. Emoția m-a copleșit atât de tare, încât am continuat să tai din farfurie, încercând să-mi țin lacrimile în frâu. Îmi amintesc perfect cum m-am simțit: de parcă lumea s-a oprit în loc, iar în jurul nostru nu mai exista nimic altceva.
Inelul era simplu, discret, dar pentru mine a fost mai valoros decât orice bijuterie scumpă. Era simbolul unei promisiuni, făcută într-un loc familiar, dar transformat într-un templu al iubirii prin gestul lui.
Reacția mea și amintirea copiilor
Ani mai târziu, când le-am povestit copiilor noștri despre acel moment, au început să râdă: „Cum adică tăiai farfuria?” – întreabă mereu, amuzați. Pentru ei e o poveste simpatică din tinerețea părinților lor. Pentru mine, este dovada că cele mai importante clipe nu au nevoie de scenarii complicate, ci doar de sinceritate, emoție și… un pahar bun de vin românesc.
Iubirea adevărată se scrie în gesturi simple
Acum, de fiecare dată când deschidem o sticlă de Beciul Domnesc – fie că e Fetească Neagră , Regală sau un Pinot Noir – ne întoarcem, cu sufletul, în acea seară. O seară în care două vieți s-au unit pentru totdeauna, simplu și frumos. Iar asta, cred eu, este esența iubirii adevărate.
Acest articol este inspirat din propria poveste de dragoste a Luisei (a mea) și a lui Adrian (soțul meu ) și participă la proba cu numărul 4 din Spring Superblog 2025.
