Ca la 20 de ani

In seara aceasta m-am simtit din nou ca o pustoaica care urma sa aiba parte de marea intalnirea cu iubirea vietii in oras. Am avut din nou emotii, am probat mai multe haine, m-am gandit si m-am razgandit de mai multe ori pentru ca nu stiam cu ce sa ma imbrac. Aceleasi emotii ca la 20 de ani, desi de atunci au trecut vreo 11 ani azi m-am simtit din nou ca o pustoaica indragostita pana peste cap, nesigura pe ea, dornica sa se faca placuta si remarcata si ghiciti ce? Chiar imi era dor de aceste trairi , de aceste emotii.

Azi pana si tatal meu s-a comportat ca odinioara, m-a intrebat serios de ora la care intentionam sa iesim in oras punctand ca altadat ca nu este o ora tocmai potrivita pentru o iesire. De data asta insa nu mi- a mai spus ca trebuie totusi sa ma intorc acasa pana la o anumita ora.Asta mai lipsea….

I-am zis ca e Sambata seara si ca e ceva normal sa iesim noaptea, adevarul este ca pana si pe el l-am luat prin surprindere pentru ca in ultimul timp nu am mai avut timp de iesiri nocturne, nu am am mai avut timp pentru noi doi si sincer imi pare tare rau ca odata cu trecerea anilor a pierit si farmecul iesirilor in doi. Si cu toate astea in seara asta am evadat, am gasit o solutie sa fugim chiar si pentru o perioada limitata de timp caci stiti cum se spune ce e frumos dureaza putin insa sunt bucuroasa ca am reusit sa ma simt din nou tanara, am simtit din nou ca iubesc si sunt iubita.

Multumesc cavalerului meu nocturn si nu in ultimul rand ajutoarelor care au facut in asa fel incat ca aceasta intalnire sa aibe loc.

Tanar vreau mereu sa fiu…ca la 20 de ani. Inca imi e gandul la seara asta si mi-as fi dorit sa dureze mai mult insa promit sa repet experienta curand si sa ma distrez maxim data viitoare impreuna desigur cu iubitul meu cavaler pe care il iubesc.