Alaptarea exclusiva

Sambata pe 19 Decembrie 2015 Stefan, copilul nostru cel mic implineste frumoasa varsta de 4 luni. Cat de repede trece timpul, inca imi vine greu sa cred ca s-a facut baietel mare. Bebe e un dolofan imi e foarte drag de el ca e mancacios, e alaptat exclusiv inca din prima zi de viata si nu stie ce inseamna biberonul. Fiind la a doua experienta ca mamica mia fost mai usor de aceasta data in ceea ce priveste alaptarea. La Andrei, primul baietel,procedura de alaptare a fost una anevoioasa presarata pe alocuri cu lacrimi si suspine, cu neincredere si sentimente de vina. Andrei a fost mai lenes, nu avea putere forta sa traga, nu aveam sfarcurile formate ,imi producea rani. Din toate aceste motive copilasul meu refuza sa ia in greutate asa ca toti ma sfatuiau inclusiv mama mea, sa ii dau completare lapte praf. Mi s-a spus chiar ca laptele meu nu este bun pentru copil, o alta tampenie pe care eu nu o cred nici in ziua de astazi. Cum sa nu fie laptele de mama bun pentru copil? Toti isi dau cu presupusul, toti fac acuzatii iar saraca tanara mamica incepe sa se simta vinovata, se simte neputincioasa, simte ca nu isi face bine datoria de mama, ca nu stie ce e bine si ce nu e bine pentru copilul ei. Cred ca toate mamicile trec prin  aceasta etapa de nesiguranta de stres si nu puteam fi tocmai eu o exceptie de la regula. Trebuie sa recunosc ca m-am panicat initial, nu am stiut cum e bine sa procedez, eram pe punctul de a da crezare parerilor celor din jur si sa ii dau copilului meu lapte praf si totusi nu am facut-o! Ceva m-a oprit, sa fie oare instinctul matern care si-a facut simtita prezenta? Nu am cedat presiunii, am gasit solutia salvatoare, am folosit pompa de muls si ii dadeam copilului meu completare dar nu lapte praf, ci tot lapte de mama. Am facut acest lucru pana ce copilul meu s-a invatat sa suga el suficient, si da sunt mandra de mine pentru ca am reusit!