MariaLuisa.ro

A sosit şi mult aşteptata zi în care aveam să ne cumpărăm propria noastră casă! Ce mult am aşteptat această zi , credeam că nu va mai veni niciodată!  Da, e adevărat, am reuşit prin intermediul unui credit bancar, după multe drumuri la bancă, nervi, bani cheltuiţi pe taxe şi pe comisioane să achiziţionăm această casă care nu arată nici pe departe ca în visele noastre, e un apartament cu 2 camere „chel” fără îmbunătăţiri, atât ne-am putut permite, dar măcar avem 4 pereţi şi un acoperiş deasupra capului şi e al nostru, al familiei noastre.

Mă uit la apartament şi deja nu mai am răbdare, îi spun soţului meu să scoată ruleta să ne apucăm să măsurăm căci nu mai putem aştepta nici măcar o secundă, avem nevoie urgentă de materiale pentru a face această casă să devină un cămin locuibil. Nu ne permitem să apelăm la specialişti aşa că va trebui să ne ocupăm noi doi, cei mai tări specialişti în finisare de toată lucrarea, parchet laminat, tapet, perdele, covoare, traversă . Ştim bugetul, avem dimensiunile dar unde mergem să achiziţionăm toate aceste materiale în cele mai bune condiţii?

În acel moment ca prin minune îmi scapă portofelul din buzunar şi văd cardul de fidelitate de la Diego.

Da…. Diego, cum am putut să uit de acest magazin minunat de unde am cumpărat acele perdele minunate cu care am impresionat-o până şi pe mama soacră! Chiar atunci mi s-a înmânat acest card de fidelitate ce poate fi folosit în toate cele peste 150 de magazine Diego din ţară. Ni s-a comunicat chiar atunci că acest card ne oferă numeroase beneficii, că putem beneficia de reduceri de până la 50% cât şi de servicii Diego unice valabile doar pentru noi cei care deţinem acest card. În plus de asta am şi primit pe email newsletterul cu promoţiile curente disponibile pentru beneficiarii de carduri, doar ce am verificat email-ul şi am văzut că au pe stoc tot ceea ce avem noi acum nevoie.

Cu lista de dimensiuni în braţe am pornit spre magazinul din Râmnicu Vâlcea şi ne-am oprit la standul cu parchet laminat. Atât de multe sortimente, preţuri de la 17,99 lei / mp , ne făceau ochii ca felinarele, de unde să ştim noi cei mai tări specialişti în finsare ce tip de parchet să alegem?

Ei bine, un domn foarte simpatic, ne-a văzut că suntem derutaţi, ne-a invitat la o cafea din partea casei, ne-a cerut dimensiunile şi ne-a luminat imediat minţile noastre înceţoşate de la atâtea calcule şi probleme.

Ne-a intrebat dacă avem card de fidelitate şi ne-a recomandat o pardoseală rezistenta la apă pentru sufragerie pentru că i-am spus noi că vechii proprietari au avut probleme cu instalaţia sanitară şi în plus când va apărea un bebe va varsă diverse lichide pe parchet iar un parchet simplu se poate deteriora în asemenea condiţii. Sincer ne-a încântat această pardoseală din vinyl care are o nuanţă medie, cu model rustic ca de duşumea, în plus durabilitatea este o proprietate care ne interesează în mod special mai ales că nu schimbăm pardoseala în fiecare an. Plus reducerea de 15% datorită cardului de fidelitate ne-a convins să achiziţionăm acest timp de parchet.

Bun avem parchetul, conform dimensiunilor am adăugat în coşul de cumpărături cantitatea necesară pentru ambele camere. Tot acelaşi angajat simpatic ne-a pus la dispoziţie, adezivi, plintă, colţuri interioare şi exterioare şi alte accesorii necesare pentru a finaliza lucrarea.

Pentru ca am mai ramas cu ceva banuti am optat şi pentru perdele, draperii galerie şi sină pentru perdea. Am apelat la serviciul gratuit de tăiere şi surfilare perdele de la Diego.

Am beneficiat şi de transport la domiciliu tot oferit de către Diego.

Ajunşi acasă am depozitat materialele pe o suprafaţă plata timp de 2 zile şi apoi ne-am apucat de treabă.

În prima fază am întins împreună cu soţul meu suportul special pentru parchet, care are rolul să protejeze parchetul de umiditatea de dedesubt şi să-l fixeze. Am lăsat o distanţă de 1,5 cm între perete si parchet cu ajutorul unui distanţier pentru parchet. După am aşezat plăcile de parchet una câte una cu propriile noastre mâini şi am fost foarte mulţumiţi de rezultat.

Am scris acest articol pentru SuperBlog.

Inca din copilarie visam ca Fat Frumos va aparea in viata mea pe un cal alb si ne vom iubi pana la cer si inapoi si vom avea o nunta ca in povesti. De cele mai multe ori viata bate filmul si lucrurile iau o intorsatura diferita si ne vedem nevoiti sa renuntam la anumite vise pentru totdeauna.

Sa facem cunostinta eu sunt Lizuca si l-am intalnit pe cel care mi-a furat inima in urma cu vreo 2 ani. A fost dragoste la prima vedere insa nu pot spune ca nu am avut parte de piedici in calea iubirii noastre. Provenim din familii diferite care nu au vrut la inceput sa inteleaga dragostea noastra si sa isi dea consimtamantul sa ne casatorim. Insa intr-o buna zi ne-am luat inima in dinti si le-am spus ca nimeni si nimic nu o sa ne desparta si ca o sa ne casatorim cat mai repede posibil.

Parintii mei s-au lasat induplecati in fata lacrimilor unicei fiice pe care o iubeau mai mult ca orice si l-au acceptat pe Victor cu o singura conditie. M-au pus sa promit ca voi avea grija sa organizez o nunta ca in filme, o nunta demna de o printesa ca mine.

Am acceptat imediat propunerea si impreuna cu Victor am si gasit locul perfect unde va avea loc nunta noastra perfecta Salon du Mariage. Am ajuns acolo la recomandarea mamei mele care ma cunoaste cel mai bine si stie ce imi doresc. Situat la doar 5 Km de Aeroportul Otopeni, la doar 10 minute de Arcul de Triumf in localitatea Saftica acest restaurant exceleaza prin eleganta si rafinament si ofera tuturor celor prezenti momente de vis. Dispune de peste 100 de locuri de parcare, ofera cazare si transport invitatiilor in cele mai bune conditii.  Meniu ultra all inclusive, toaleta speciala pentru mireasa, cununie civila si religioasa in aer liber pe marginea piscinei . Toate aceste avantaje ne-au convins ca aici este restaurantul de nunta de care aveam nevoie.

Acum cum sa il conving eu pe tata socru sa renunte la planurile lui de a sacrifica bietele animale si sa pastreze vinul si tuica pentru ceilalti copii caci noi ne luam ultra all inclusive si nu mai avem nevoie de nimic? Simplu, l-am pus pe Victor sa ii comunice scurt si la obiect locul si data la care va avea loc nunta. Nu vreau sa impodobesc niciun brad, sa fiu luata de acasa cu lautari sau sa astept dupa ginerica pana se barbiereste cu securea. Eu vreau o nunta eleganta cu un numar limitat de persoane dragi care sa ne fie alaturi in cea mai importanta zi din viata noastra.

A sosit ziua cea mare, am imbracat rochia de mireasa, sunt atat de emotionata! A sosit si ginerica imbracat la 4 ace, Doamne cat e de frumos si cat de mult il iubesc! Limuzina ne asteapta afara. In drum spre restaurant ciocnim un pahar in cinstea noastra si ne sarutam cu pasiune profitand de ultimele noastre clipe de burlacie.

Ajunsi la restaurant totul arata exact ca in filme. A urmat cununia civila, apoi cununia religioasa in aer liber. Momente pline de emotii si cateva lacrimi varsate din cauza emotiilor.

 

Apoi distractia s-a dezlantuit si a inceput petrecerea. Am deschis ringul de dans noi doi pe melodia lui Marc Antony  I want to spend my lifetime loving you iar artificiile ne-au ajutat sa prindem aripi si sa aratam ca doi actori autentici care joaca cel mai important rol al vietii lor.

Prietenii au inchinat un pahar in cinstea noastra si s-au distrat cu noi pana dimineata.

Mancarea a fost extraordinar de buna ,arata demential unele persoane (nu dau nume) si-au scos telefoanele mobile si au facut si poze (probabil au dat si ckeck in pe Facebook la Salon du Mariage sa vada lumea cat de bine se mananca aici si pe unde se mai distreaza ei )

Iar tortul a fost deliciul serii, frumos ,elegant si rafinat in ton cu sala si cu aranjamentele florale exact pe gustul meu.

A fost o petrecere pe cinste, pana si socrii mari s-au distrat alaturi de socrii mici si au ingropat securea razboiului de dragul nostru. Distractia a continuat si a doua zi la o ciorba de potroace si un berbecut la gratar pentru toti invitatii.

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog2016.

 

În ultima perioadă de timp eu şi calculatorul meu avem un lucru în comun viteza încet spre lent. Soţul meu îmi tot repetă că pentru ambele probleme eu sunt singura vinovată. Pentru starea mea generală de oboseală ar fi de vină nopţile prea scurte cu puţine ore de somn iar pentru calculator tot eu că am umplut hardul cu diverse poze, filmuleţe, muzică, programe ,fişiere, documente, ultima adăugată pe această listă neagră fiind lucrarea de licenţă. Dacă filmările de la nuntă şi o parte din poze le-am salvat de curând pe un hard extern şi pe diferite stick-uri de memorie, pozele făcute copiilor cu telefonul mobil nu am avut timp să le selectez şi să le transfer într-o altă bază de date externă  şi am preferat să le las salvate provizoriu în pc pe hardul acestuia. Mama lui de timp că nu se mai ajunge!!! Cu doi copii mici prin preajmă şi cu o lucrare de licenţă care trebuie finalizată cât mai rapid ca apoi să am timp să o şi învăţ, mă mai mir de ce mă simt obosită!

Aseară iar m-a apucat ora 2 şi eu scriam de zor la lucrare, speram să o aranjez frumos în pagină şi astăzi doar să o recitesc şi să o salvez pe stick ca să meargă soţul cu ea la un birou de acte să o coperteze şi să o dau la corectat.

De dimineaţă m-am trezit înaintea tuturor cu gândul să termin ce nu am reuşit aseară dar „rajnita” mea de calculator nu a mai vrut să pornească. M-a găsit soţul meu plângând, l-am rugat să mă ajute să-l „resuscitez „, să–mi spună că mai poate fi ceva făcut, că nu am muncit în zadar în ultima lună. A încercat soţul meu să mă liniştească ,să nu mai fiu supărată, însă el m-a avertizat în urmă cu mai mai mult timp, ştiam că această zi neagră va veni şi mă va găsi nepregătită dar credeam că va mai rezista pc-ul până terminam şi eu lucrarea.

A mers soţul meu cu el la reparat şi a încercat să–mi salveze munca dar din păcate nu s-a mai putut face nimic, hard disk-ul a fost compromis şi nu s-a mai putut salva nimic din informaţiile de pe el. Pozele le mai aveam încă în telefoane dar lucrarea nu o aveam pe nicăieri salvată doar în memoria mea personală care nici ea nu mai funcţionează în parametrii normali după un asemenea şoc.

A venit soţul acasă cu o propunere care avea să mă înveselească puţin. În primul rând mi-a promis solemn că mă va ajuta cu copiii ca să mă pot ocupa în linişte de lucrarea de licenţă şi în al doilea rând vom achiziţiona un SSD pentru a înlocui hard disk-ul vechi. Sună bine, dar nu prea mă pricep eu la calculatoare, i-am zis eu. Spune-mi si mie ce e mai exact un SSD?

Soţul meu zâmbitor îmi spune că „SSD -urile sunt dispozitive de stocare de ultimă generaţie construite din nişte chip-uri NAND ca şi stick-urile USB ca să înţelegi tu mai bine. Oricum nu e relevant ce sunt ele, ci la ce se folosesc ele. Acest dispozitiv miraculos înlocuieşte vechiul hard disk iar calculatorul nostru va merge mult mai bine. Mai exact vei observa şi tu o viteză mai mare de transfer a datelor iar aplicatiile se vor deschide instantaneu. Acest SSD este mult mai fiabil şi în plus şi rezistent la şocuri,picături şi lovituri datorită lipsei componentelor mobile. În cazul în care se va întâmplă să fie „maltratat” pc-ul de Tine sau de copii acesta este în siguranţă”.

Bun, zic eu! Dar de unde cumpărăm noi un SSD compatibil cu calculatorul nostru?

Ei bine, am aflat de un magazin online, MediaDot.ro unde găsim tot ce avem nevoie pentru calculatorul nostru inclusiv această componentă de care avem atât de multă nevoie acum.

Hai să intrăm pe site să căutăm oferte SSD să vedem ce ne pot ei oferi, zic eu.

Nu am mai stat pe gânduri şi am intrat împreună cu soţul meu pe site unde am gasit promotii SSD Kingston. Ştiam că firma Kingston este foarte bună şi am vrut să plasăm imediat comandă însă nu ştiam ce SSD e mai bine să alegem pentru pc-ul nostru. Aşa că am sunat la numărul de telefon 0374.15.99.74 şi am aflat că avem nevoie de SSD KingstonmHyperX Savagenformat 2.5 inchi, SATA3, capacitate 120GB, dimensiune 69.9 x 100.1 x 7 mm .

 

Am plasat comanda telefonic şi acum aşteptăm să vină SSD-ul să-l instaleze soţul meu caci am aflat de la cei de la Media Dot ca este foarte usor de instalat, iar eu o să mă apuc din nou de treabă, să îmi termin lucrarea de licenţă la timp şi la viteză maximă de această dată!

Aşa am şi eu un PC la puterea HyperX!

Acest articol participa la proba cu numarul 12 din cadrul Sprin SuperBlog 2016.