Si uite ca au trecut 3 Ani de cand viata mea s-a scimbat radical! Acum 3 ani deveneam mama pentru prima oara si aveam sa cunosc dragostea pura si fericirea absoluta! Nimic nu se compara cu momentul in care l-am adus pe lume pe el, copilul meu. Inca din acel moment in care i-am auzit glasul pentru prima oara i-am promis ca voi face tot ce imi sta in putinta sa ii fie lui bine, sa ii fiu alaturi si sa ma ocup de cresterea si educatia lui. Tot ce mi-am dorit a fost sa fie el fericit. Stiu ca nu am fost o mama perfecta, am gresit de multe ori. A cazut si a plans, am plans si eu cu el iar sentimentul de vina m-a durut mult mai multa vreme decat l-a durut pe el. M-am pierdut cu firea uneori si am ridicat tonul si imediat mi-a parut rau. Nu am putut sa fiu mereu langa el cand a avut nevoie de mine insa in cea mai mare parte a timpului am fost acolo, langa el, am ras, am plans, am alergat, ne-am jucat impreuna chiar daca am lasat de multe ori treburile casnice la urma si casa arata ca dupa razboi, copilul meu a fost fericit. Si eu sunt fericita ca i-am putut fi alaturi, l-am invatat sa vorbesca, m-am bucurat de primul cuvant chiar daca a fost tata si nu mama, de primii pasi si de fiecare progres pe care l-a facut. Si da, am stat acasa, pe banii statului cum ar zice unii dar contrat barfelor si rautatilor spuse de carcotasi nu am stat degeaba, am practicat cea mai grea si totodata cea mai frumoasa meserie din lume meseria de mama. Am primit cea mai mare recompensa si am cel mai bine platit job din cate exista pe acest pamant, copilul meu ma iubeste o imbratisare si un pupic dulce de-al lui valoreaza cel mai mult iar lacrimile care imi curg pe obraz uneori se sterg si sunt inlocuite cu zambete.
Te iubesc copil frumos. La multi ani!