Unde începe gustul?
Poate că gustul nu începe în farfurie. Poate că începe cu o amintire. Cu o aromă caldă de seară liniștită. Cu râsul copiilor care se strecoară în bucătărie, atrași de mirosul de usturoi încins și busuioc proaspăt. Cu o lingură de lemn care amestecă grijuliu în sos, ca într-un ceas al răbdării.
În casa noastră, gustul începe cu Monini.
Sunt mamă de trei – trei muschetari cu sabii de lemn și opinii culinare tăioase. Andrei, cavalerul cărnii. Ștefan, gânditorul simplului. Laura, exploratoarea care încă nu s-a decis dacă morcovul e dușman sau prieten. Și eu? Eu sunt alchimistul, vrăjitoarea cu sort alb și inimă plină, mereu în căutarea echilibrului între “prea sărat”, “nu-mi place textura” și “mamii, iar paste?”
Adevărul? Da. Iar paste. Pentru că, în mod inexplicabil și miraculos, pastele sunt singurul lucru pe care îl iubesc toți, fără dezbateri, fără negocieri. Nu știu de ce. Nicio mamă nu știe. Dar e taina aceea dulce pe care o acceptăm cu recunoștință.
Și în acele momente, când tigaia sfârâie, când roșiile își spun povestea în sos și aromele se ridică blând către tavan, știu că secretul nu e doar în rețetă. E în ulei. În Monini.
Cu fiecare strop, Monini îmi aduce aminte de veri în Sud, de soare care picură pe piele ca mierea, de simplitatea care nu are nevoie de explicații. Fondat în 1920, uleiul acesta e mai mult decât un produs – e o punte între lumi. Între Italia și România. Între tradiție și descoperire. Între mâncare și emoție.
Pun Monini Classico în salata de vinete, peste fasolea verde scăzută ca la bunica, dar servită cu feta și oregano. Îl amestec în sosul de paste cu roșii dulci și usturoi zdrobit. Îl folosesc ca pe o mângâiere: fin, cald, esențial. Uneori aleg gustul lui intens, alteori aleg variantele aromate – cu busuioc, chili sau trufe – și las aromele să facă conversația în locul meu.
Și în timp ce Andrei își cere porția a doua, Ștefan îmi spune că miroase „a mâncare bună” și Laura în sfârșit gustă din tot, îmi dau seama că nu e vorba doar despre a hrăni. E despre a aduna. A aduna la masă, a aduna bucurii, a aduna amintiri care vor crește cu ei.
Monini m-a învățat că ingredientele pot fi simple, dar gustul poate fi profund. Că atunci când alegi cu inimă, se simte în fiecare lingură. Și că bucătăria – oricât de mică sau haotică ar fi – poate deveni, cu un strop de ulei și multă dragoste, locul unde se nasc poveștile noastre.
Secretul meu?Uleiul de măsline extra-virgin Monini
Într-o lume în care ingredientele par adesea fără suflet, Monini aduce înapoi gustul adevărat. Îl folosesc în sosul de roșii pentru paste, unde aroma lui subtilă scoate în evidență dulceața roșiilor coapte și echilibrează perfect gustul parmezanului ras pe deasupra. E acea diferență pe care nu o poți defini exact, dar o simți cu toți porii. Cumva, face ca totul să fie „ca la mama acasă”, chiar dacă mama a învățat rețeta de la un chef italian pe YouTube.
Cu soțul meu e altă poveste. Nu e fan paste, dar îl cuceresc vara cu o salată simplă și autentică: salată verde, ceapă proaspătă, roșii dulci, poate un castravete tăiat subțire și, desigur, stropul de final – Monini. Dacă pentru copii uleiul e „ceva ce pui ca să nu se lipească”, pentru el a devenit ingredientul principal. Îi place să simtă intensitatea unui ulei de măsline bun, iar Monini Classico e preferatul lui. Eu, pe de altă parte, iubesc variantele aromate – cel cu busuioc merge de minune peste o bucată de brânză proaspătă, iar cel cu usturoi e perfect pentru legume coapte la cuptor.
În timp, Monini nu a fost doar un ingredient din cămară, ci un aliat de nădejde. M-a învățat să simplific, să aleg cu inima, să gătesc cu dragoste, dar și cu un pic de curaj. M-a învățat că uneori nu ai nevoie de rețete sofisticate, ci doar de ingrediente curate și intenții bune.
Într-o lume în care ne grăbim spre tot, eu încerc, măcar în bucătărie, să încetinesc. Să respir. Să stropesc o felie de pâine caldă cu ulei de măsline extra-virgin Monini și să-mi aduc aminte că fericirea stă, uneori, într-un lucru atât de simplu.
Acest articol participă la proba 9 din Spring SuperBlog 2025.