Să citești o carte este esențial chiar și în vacanță!

Aș vrea să pot spune că mereu am iubit cărțile ,însă nu pot face asta din păcate. În copilăria mea nu am fost cel mai cuminte și ascultător copil iar școala uneori era o adevărată provocare pentru mine. Nu mi-a plăcut niciodată să mi se spună ce am de făcut. Am fost o fetiță rebelă care își dorea să crească și să cucerească lumea într-o bună zi. Copiii mei însă, nu vreau să știe aceste lucruri despre mine. N-aș vrea sa știe că n-am iubit școala așa cum îi îndemn pe ei să o facă.  Îmi doresc să iubească să citească încă de la vârste fragede, cât mai multe cărți potrivite pentru vârsta lor. Eu recunosc că pe la vârsta lor citeam doar lecturile obligatorii deși pica biblioteca pe mine la câte cărți aveau părinții mei acasă.

Aș putea spune despre mine că am pierdut timp prețios pentru că nu voiam să citesc (aveam impresia că mi se impune să fac asta). Am descoperit placerea de a citi în vacanțele de la bunici. Când am mai crescut întotdeauna petreceam vacanța de vară la țară, la bunici. Cum acolo nu aveam prea multe posibilități de a-mi petrece timpul liber și începusem să mă plictisesc am scos din bagaje una dintre cărțile luate de acasă. Îmi amintesc și acum acea carte , Colt alb de Jack London. A fost prima carte care m-a prins în vraja ei și m-a făcut să citesc foaie după foaie până am reușit să o termin. Acea carte a făcut magia să îndrăgesc cărțile și să mă îndrăgostesc de senzația de a mă transpune în pielea personajului și să trăiesc o nouă viață plină de acțiune în fiecare zi. Au urmat apoi și alte cărți și așa am conștientizat și eu, cât este de frumos să citești în fiecare zi.

Pe copiii mei i-am învățat de mici să iubească cărțile. Am adăugat în bibliotecă pe lângă cărțile cumpărate pentru noi, mai multe colecții de cărți pentru copii, frumos ilustrate. Chiar dacă se zice că nu trebuie să judeci o carte după copertă, eu cred că este foarte important primul contact vizual cu o carte. Pe vremea mea nu erau cărți așa frumoase ca acum. Poate că aș fi început și eu să citesc mai devreme dacă aș fi avut așa cărți frumoase ca în zilele noastre.

Ai mei copii au avut norocul să le citesc încă din primele luni de viață și erau atrași în primul rând de imagini. La cărțile pentru copii este foarte important să existe un ilustrator bun care să transforme clasicele povesti în unele fascinante și captivante și din fericire există. Am găsit la Editura NICULESCU, mai multe cărți pentru copii pe care le-am cumpărat de-a lungul timpului.

După ce au mai crescut și au învățat să citească și ei nu mai sunt chiar așa de atrași de fotografiile din cărți ci mai degrabă de conținutul acestora. Iar cel mic seamănă foarte bine cu mine în copilărie și refuză să citească fără să îl împing eu de la spate.

De curând, le-am comandat o nouă carte de la Editura NICULESCU și spre surprinderea mea au citit amândoi din ea entuziazmati. Am ales cartea Grit tăria de caracter -Povești care să ne îmbărbăteze în vremuri bune, pentru că una dintre povești este despre Lionel Messi și cum amândoi băieții mei sunt atrași de fotbal i-am ademenit cu această carte.

Poate că nu citesc nici ei atât de mult cât mi-aș dori eu, însă eu sunt mulțumită că sunt atrași să citească și cer chiar și atunci când plecăm în vacanță să luăm cu noi o carte, două.

Când plecăm la mare preferăm să punem în bagaje doar strictul necesar, produsele de îngrijire personală și de protecție solară prefer să le cumpărăm din stațiune astfel încât să ne mai rămână loc și pentru cărți în bagaj.

În vacanța însă prefera mai mult să le citesc eu cate o poveste si să îmi pună multe întrebări înainte de culcare. Poate că un audiobook m-ar fi scutit de această activitate însă nu vreau să renunț la acest timp petrecut alaturi de copiii mei. Poate pe viitor vor alege ei să asculte o poveste descărcată în locul vocii mele dar până atunci eu încă sunt aici…

Chiar dacă acum exista posibilitatea să citești sau să asculți povesti de pe e-book/ audiobook, eu și familia mea nu a adoptat încă aceasta tehnologie. Noi suntem mai de „old School” și preferăm să rasfoim foaie cu foaie , poveste după poveste. Ne place să simțim mirosul de cărți și să ne lăsăm pradă sentimentelor și amintirilor de fiecare dată când citim.

Când aud de audiobook îmi amintesc de vacanta mea de la bunici și de pick-upul lui tataie din pod. L- am văzut de curând depozitat acolo, împreună cu un sac de discuri cu muzică populară și cu povesti. Îmi amintesc că în copilărie  nu am avut răbdare să ascult până la capăt o poveste. Știu că a încercat săracul tataie să mă convingă să ascult povestea în liniște,  însă eu, copil neastâmpărat n-am putut fi îmblânzită la acel moment. Cu siguranță nici copiii mei nu ar avea răbdarea necesară pentru că sunt încă micuți.

Poate că e-book-ul va fi viitorul pentru a generația de astăzi însă eu aș vrea să se mai întârzie această trecere de la cărți fizice la cele online. Am impresia că nu va mai fi chiar atât de palpabil să citești, nu mai poți simți, mirosi și adulmeca ca in cazul cărților fizice

La noi în familie nu exista e-book nici măcar în vacanțe, când încerc pe cât posibil să îi țin pe cei mici departe de tableta și de jocuri. Prefer să îndes bagajele până la refuz și să iau cu noi cărți adevărate .

Băieții mei au învățat deja că este esențial să citești chiar și în vacanță . Cititul ne face oameni mai buni, mai deștepți și mai înțelepți și trebuie sa profitam de orice ocazie să valorificăm timpul liber alături de o carte bună.

Eu personal prefer cărțile fizice însă nu m-ar deranja ca pe viitor să mă folosesc de tabletă, laptop să pot să citesc online sau să ascult povesti la audiobook. Până la urma nu contează cum ,prin ce metoda citim o carte,ci contează să o facem prin acel mod în care noi ne simțim cel mai bine.

Acest articol participă la proba cu numărul 15 din SuperBlog 2022.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *